Maria era o fata saraca de la tara intr-o familie numeroasa cu 6 copii.Copii, parintii si bunica din partea mamei traiau toti intr-o casuta saraca compusa doar dintr-o camera de 12 m patrati, o bucatarie jumate cat camera si inca o camera care insa nu o foloseau pentru ca nu isi permiteau sa cumpere lemne pentru a incalzi trei camere.
Insa povestea incepe un pic mai devreme, cu mama mamei sale alintata de toti: Batranica.Fusese un copil cuminte si ea cu foarte multi frati.Nascuta in 1897 a simtit pe propria piele greutatile din aceea vreme cand dragostea de pamant si munca lui umpleau mintile taranilor.Pe vremea aceea oamenii sa cazneau doar sa adune cat mai mult pentru copii, insa in fiece zi era aceeasi rutina, aceeasi monotonie, aceeasi munca care nu ducea la nimic, doar continua starea de amar si de saracie a taranilor romani.Ca toti copii de la acea vreme fusese obisnuita cu munca de la 3 ani si la paisprezece ani a fost data de parinti lui Dumitru, un tanar frumos cu parul negru precum carbunele si cu niste ochi blajini de 18 ani.
Viata insa este cruda.Primul razboi incepuse, iar oameni care au condus tarile nu tin cont de nevoile,visele si dorintele oamenilor.Ca in tot parcursul istoriei nu si-au vazut decat langul nasului, decat castigul personal: mai multa putere, mai multa avutie.Astfel Dumitru trebui sa plece la razboi numai la cateva luni de la casatorie.Desi Batranica nu avusese dreptul sa opineze la alegerea sotului ei, nici macar nu-l cunoscuse pana la logodna, ea ajunsese sa tina la el foarte mult pentru ca baiatul era un om blajin si cumsecade.
Lumea merge inainte si razboiul s-a terminat cu o veste buna pentru romanii din Basarabia, Bucovina si Transilvania: se uneau cu Regatul, insa aceasta veste nu incalzea cu nimic inima Batranichii: chiar daca razboiul se sfarsise ea nu stia nimic de sotul ei mult iubit, nu stia daca murise pe front, daca fusese luat prizonier, nimic.Ea insa ramanea cu speranta ca va veni, ca va reveni la ea, isi pastra nadejdea chiar daca pana si propria mama ii zicea:
-De ce il mai astepti maica!Nu vezi ca nu mai vine?Sigur si-a gasit vreo iubita straina si a si uitat de tine sau poate a murit!Cine stie?
-Mama, spunea ea cu lacrimi in ochii blini de blandete care a pastrat-o pana in ultima clipa, va veni, sigur va veni.O sa-i cos camasi sa fie mandru de mine, nu ma descuraja mama!
Si el a revenit.Dupa sapte ani lungi si plin de tanguiri si framantari a revenit in tara triumfator.Fusese luat prizonier de rusi care il torturasera indelung.Insa viata din nou a lovit-o in fata pe biata Batranica.Dumitru grav slabit de pe front nu a mai trait mult, doar 17 ani a mai ramas langa ea,daruindu-i doua fete:Dumitra si Gherghina(sau Didina, mama Mariei).o parte din Batranica a murit odata cu Dumitru ei drag si acea parte era tocmai slabiciunea unei fete, gingasia ei.Asa s-a metamorfozat complet.Trebuia sa ia fraiele casei,avea niste pamanturi de muncit, avea de crescut doua fete.Din acel moment ea a devenit punctul de sprijin pentru toti si femeia dura indiferent de situatie, insa in noptile reci sau mistice, cand simtea lipsa unui barbat plangea incet dupa Dumitru, iubirea ei pierduta, plangea cu toata fiinta ei, cu tot sufletul ei.Desi se arata puternica in vraja noptii frica isi arata coltii, noaptea se temea, vedea drumul foarte greu care avea de dus si greutatile pe care le avea in spate.Se simtea slaba, fara vlaga, insa se uita o singura data peste comorile ei si acest lucru ii dadea putere,dar mai puternica era credinta in Dumnezeu care ii dadea viata si vointa de a razbi prin curva asta de viata, care pe vremea aceea storcea pana la ultima picatura sufletul din tine.
Povestea continua cu mama Mariei, Didina, o femeie ca oricare: maritata de la 14 ani, cu zestre modesta si obisnuita cu greul de mica...daca Batranica avea un defect acela era ca era obsedata de munca, insa niciodata la fel de mult cum cum era Didina, as putea spune ca ea era o masina care ziua muncea si seara se reproducea.
Didina s-a casatorit cu Ilie, un baiat cu 11 ani mai mare, dar voinic, frumos, cu ochii albastrii ca cerul dupa ploaia de vara si luminati de soarele arzator al sufletului compus din bunatate si dragoste, luptator in cel de-al doilea razboi mondial(ajunsese chiar pana in Polonia), insa era un om foarte incet si fricos de inaintare. Ai fi putut crede ca razboiul il schimbase, ca il intarise, insa ii pusese amprenta doar asupra fizicului: in timp ce impingea un tun pe un deal un nerv de la un testicul s-a lezat si nu a mai stat lipit de corp, chiar cu timpul s-a lasat destul de mult in jos, lucru din cauza caruia nu putea sa munceasca aproape deloc....deci daca Ilie nu putea atunci Didina a devenit animalul de munca al familie: ea cara sacii, uneori, cand un bou se accidenta sau era prea bolnav, ea era injugata ca sa conduca,alaturi de celalalt bou, caruta.In acest fel ea a devenit obsedata de munca si de aceea chiar si la batranete, cand de-abia putea merge, ea se simtea in elementul ei la munca pamantului.
Dupa casatoria Didinei s-au mutat cei doi insuratei in casa Batranichii pentru ca Ilie din pacate, venind dintr-o familie numeroasa, el nu primise mai nimic drept zestre.La putin timp se nascu Dumitra(a.k.a Mimi) o fetita dulce si grasuta care umplu familia de fericire si suparare, fericire dintr-un motiv evident si suparare pentru ca era fata: Didina nu prea punea pret pe fete, spunea ca ele au cel mai mult de suferit; dupa Mimi urmara Maria(eroina povestii) care se nascu alba ca spuma laptelui sau mai modern ca dintii unei starlete de cinema si cu un par negru precum in cerul gurii, Ilie(a.k.a Lie), Gheorghita( care mai tarziu a devenit oaia neagra a familiei), Aurel(a.k.a Aurica), un baietel blond ca spicul de grau si ochi frumosi ca si ai tatalui sau si Florin, molaul familie. Intre cei 6 s-au mai nascut inca 3 fetite care insa murisera(prima la 3 saptamani din cauza conditiilor austere si a mizeriei, a doua la trei zile: pur si simplu se nascuse prea mica, iar ultima la 3 luni in urma unei pneumonii netratate).Toti dormeau intr-o camera in 3 paturi...ce vremuri erau pe atunci...
Wednesday 26 September 2007
Copilaria....
Copilaria Mariei parca era trasa la indigo cu cea a mamei si a bunicii sale: cu munca de dimineata pana seara si plina de drame traite la maxim.
Prima data a fost trimisa la 3 ani cu porcii. Era o zi friguroasa de ianuarie, vantul batea cu putere si sufla prin hainele subtiri de in ale fetitei, iar picioarele, bagati in niste pantofi practic neexistenti, erau mai inghetate decat aisbergurile din Antarctica. Desi dardaia cu tot corpul ei fragil era obligata sa mearga cu acele bestii, duble cat ea, pentru ca intre timp sa fie curatat cotetul. Atunci a facut o criza, un soc de atata frig suportata, din care insa niciodata nu s-a recuperat. Mereu se plangea ca ii este frig si cu greu se incalzea.
Aceasta experienta doar ii lasa sechele sufletesti sau interioare mai bine zis, insa s-a ales cu urme fizice de care niciodata nu a scapat: avea cam 5 ani de zile si era pe izlaz sa are pamantul, tatal ei tinea de boi in spatele carului, iar ea trebuia sa ii dirijeze din fata, insa ea fiind mica nu fusese atenta si stricase 2 randuri.Tatal ei, rareori se enerva, acum se supara atat de tare incat isi pierdu mintile si cu biciul de boi ii trase o bataie zdrava pe spate Mariei, lasandu-i 3 urme gravate in carne.Fata isi pierdu cunostinta si isi reveni abia a doua zi a doua zi in urma ingrijirilor Batranichii, insa tatal ei nu recunoscu nici atunci, nici toata viata ca el ii facuse acele vanatai.Pur si simplu innebunise in acel moment pe camp si memoria ii fusese stearsa, de fapt tot creierul i se blocase pentru ca nu mai gandea deloc.Dovada ca eroina noastra era slaba din punct de vedere emotional lesinul in viata ei a fost ceva frecvent, declansat probabil si din cauza greutatilor la care era supusa zi de zi.A mai lesinat odata tot in aceeasi perioada, tot pe camp.Era cu vacile la pascut si din greseala animalele s-au dus in lanul altcuiva.Acea persoana s-a suparat atat de tare incat a luat vacile si le-a dua la obor.Saraca fata nu stia ce sa faca, ii era frica se se duca acasa sa nu fie batut si ni nu indraznea sa se duca sa isi repucereze bunurile asa ca s-a pus pe plans si a plans si a plans pana cand si-a pierdut cunostinta.Nu stie nici azi cat a stat acolo, cine a adus-o acasa sua cate zile a stat in coma.La fel s-a intamplat si cand a fost lovita in cap cu o piatra de alt copil de care voia sa rada pentru ca avea un nume haios.
Totusi pentru ei bataiile si pedepsele erau ceva cotidian, mereu o incasau daca nu erau cuminti sau erau prea lenesi.De exemplu Aurica a fost legat cu lantul de stalp pentru ca tot fugea de acasa.Daca ar fi fost pe vremea noastra zeci de mii de reporteri si Protectia Copilului ar fi strigat din gura de sarpe ca se comit abuzuri si le-ar lua custodia, dar atunci lumea satului se conducea dupa legile stramosesti mostenite din tata-n fiu, iar educatia se facea numai prin bataie.Toti parintii, ca si parintii lor se ghidau dupa conceptul ca bataia ar fi rupta din Rai.
O intamplare elocventa ar fi bataia cu urzici.Tot cam cand Maria avea 6 ani, ea si Mimi se jucau si ele ca niste copile ce era si au uitat de treaba care trebuiau sa o faca cand a venit Batranica.Vazand ca stateau degeaba si nu isi terminasera treaba s-a suparat foarte tare si a vrut sa le pedepseasca.S-a repezit intai catre Maria, dar ghidusa si slaba cum era a reusit sa fuga din bratele ei si se ascunda, dar sora ei fiind mai molaie n-a reusit sa scape asa ca primit o bataie cu urzici, acest lucru lasandu-i urme ceva timp.
Copilaria Mariei a fost mereu bantuita de boala si de situatii apropiate de moarte.A avut de toate pe parcursul vietii si prima ei boala a fost TBC-ul.....
Prima data a fost trimisa la 3 ani cu porcii. Era o zi friguroasa de ianuarie, vantul batea cu putere si sufla prin hainele subtiri de in ale fetitei, iar picioarele, bagati in niste pantofi practic neexistenti, erau mai inghetate decat aisbergurile din Antarctica. Desi dardaia cu tot corpul ei fragil era obligata sa mearga cu acele bestii, duble cat ea, pentru ca intre timp sa fie curatat cotetul. Atunci a facut o criza, un soc de atata frig suportata, din care insa niciodata nu s-a recuperat. Mereu se plangea ca ii este frig si cu greu se incalzea.
Aceasta experienta doar ii lasa sechele sufletesti sau interioare mai bine zis, insa s-a ales cu urme fizice de care niciodata nu a scapat: avea cam 5 ani de zile si era pe izlaz sa are pamantul, tatal ei tinea de boi in spatele carului, iar ea trebuia sa ii dirijeze din fata, insa ea fiind mica nu fusese atenta si stricase 2 randuri.Tatal ei, rareori se enerva, acum se supara atat de tare incat isi pierdu mintile si cu biciul de boi ii trase o bataie zdrava pe spate Mariei, lasandu-i 3 urme gravate in carne.Fata isi pierdu cunostinta si isi reveni abia a doua zi a doua zi in urma ingrijirilor Batranichii, insa tatal ei nu recunoscu nici atunci, nici toata viata ca el ii facuse acele vanatai.Pur si simplu innebunise in acel moment pe camp si memoria ii fusese stearsa, de fapt tot creierul i se blocase pentru ca nu mai gandea deloc.Dovada ca eroina noastra era slaba din punct de vedere emotional lesinul in viata ei a fost ceva frecvent, declansat probabil si din cauza greutatilor la care era supusa zi de zi.A mai lesinat odata tot in aceeasi perioada, tot pe camp.Era cu vacile la pascut si din greseala animalele s-au dus in lanul altcuiva.Acea persoana s-a suparat atat de tare incat a luat vacile si le-a dua la obor.Saraca fata nu stia ce sa faca, ii era frica se se duca acasa sa nu fie batut si ni nu indraznea sa se duca sa isi repucereze bunurile asa ca s-a pus pe plans si a plans si a plans pana cand si-a pierdut cunostinta.Nu stie nici azi cat a stat acolo, cine a adus-o acasa sua cate zile a stat in coma.La fel s-a intamplat si cand a fost lovita in cap cu o piatra de alt copil de care voia sa rada pentru ca avea un nume haios.
Totusi pentru ei bataiile si pedepsele erau ceva cotidian, mereu o incasau daca nu erau cuminti sau erau prea lenesi.De exemplu Aurica a fost legat cu lantul de stalp pentru ca tot fugea de acasa.Daca ar fi fost pe vremea noastra zeci de mii de reporteri si Protectia Copilului ar fi strigat din gura de sarpe ca se comit abuzuri si le-ar lua custodia, dar atunci lumea satului se conducea dupa legile stramosesti mostenite din tata-n fiu, iar educatia se facea numai prin bataie.Toti parintii, ca si parintii lor se ghidau dupa conceptul ca bataia ar fi rupta din Rai.
O intamplare elocventa ar fi bataia cu urzici.Tot cam cand Maria avea 6 ani, ea si Mimi se jucau si ele ca niste copile ce era si au uitat de treaba care trebuiau sa o faca cand a venit Batranica.Vazand ca stateau degeaba si nu isi terminasera treaba s-a suparat foarte tare si a vrut sa le pedepseasca.S-a repezit intai catre Maria, dar ghidusa si slaba cum era a reusit sa fuga din bratele ei si se ascunda, dar sora ei fiind mai molaie n-a reusit sa scape asa ca primit o bataie cu urzici, acest lucru lasandu-i urme ceva timp.
Copilaria Mariei a fost mereu bantuita de boala si de situatii apropiate de moarte.A avut de toate pe parcursul vietii si prima ei boala a fost TBC-ul.....
Subscribe to:
Posts (Atom)
